"ROMALD" ŞI NU "ROLAND" ( cum e trecut în înscrisurile liceului ) BULFINSKI

BULFINSKI, ROMALD
Actor
N. 23 nov. 1878, Craiova - m.13 ian. 1953, Bucuresti.
Studiază la licee din Craiova si Brăila, apoi la Conservatorul de artă dramatică. În 1902, cu rolul Miked din Vlaicu Vodă, îsi face debutul pe scena din Craiova, după care, în 1905 este angajat oficial de Grigore Gabrielescu, apoi este societar al Naţionalului iesean (1906). Între 1908-1911, joacă în compania dramatică A. Davilla. Din 1911, Emil Gârleanu îl angajează la Teatrul Naţional din Craiova. Devine co-director la Teatrul Mic (1927-1928). La 27 februarie 1947 este director interimar la Teatrul Naţional din Craiova, alături de Remus Comăneanu. Legat afectiv de scena craioveană pe care s-a format, într-un interviu acordat revistei Rampa, renumitul actor exclamă: Si unde se juca teatru mai frumos ca la Craiova? sursa : www.aman.ro Roluri remarcabile: Grigore Sima (Când ochii plâng de A.de Herz); Microbus (Văduvele d-lui Daniel de Carmen Sylva); Zmeul- Zmeilor (Însir-te, mărgărite de V.Eftimiu); Tipătescu (O scrisoare pierdută de I.L.Caragiale); Dragomir (Năpasta de I.L.Caragiale); Portal (Tribunul de Paul Bourget), toate la Craiova.

MARIA FILOTTI

Maria Filotti s-a născut în comuna Batogu, de lângă Brăila, "un sat așezat în șes, cam între gările Inaca și Dedulești, în apropierea râușorului Călmățui, care era tare poznaș: când era uscat ca-n palmă, când se revărsa înecând recolta." . Era în clasele primare, la Brăila, când a văzut prima piesă de teatru. Pe vremea aceea nu exista la Brăila un liceu de stat pentru fete, așa că, după absolvirea cursului primar, în anul 1895, a fost înscrisă ca internă la o instituție particulară, "Școala secundară de fete", condusă de o asociație de profesori și care purta numele întemeietorilor ei, un grec și un italian: Penetis și Zurmali. Examenul de bacalaureat l-a susținut la Liceul I.C. Massim, secția clasică, încheind cu o "dizertație" cu tema "Opera politică și literară a lui Dumitrie Cantemir". Președintele comisiei de examinare era profesorul universitar Ștefan Sihleanu, director al Teatrului Național București în acea perioada. Sihleanu este cel care descoperă calitățile artistice înnascute ale Mariei Filotti. După terminarea studiilor liceale s-a înscris la Universitatea din București la secțiile Litere, Filosofie și Drept, dar Ștefan Sihleanu a determinat-o să încerce și la Conservatorul de Muzica și Arta Dramatică. La Conservator a fost eleva maestrei Aristizza Romanescu, care îi va spune ce bucurii îi poate dărui scena și care-l va convinge pe tatăl viitoarei artiste, cu ocazia unui turneu a teatrului din Craiova în drum spre Teatrul Național din Iași, să nu se împotrivească ca Maria să facă teatru. Din clipa aceea teatrul a prins-o în mrejele ei, după mărturiile artistei. În anul 1905 a făcut un alt turneu, cu Petre Sturdza - jucând în piesa lui Giacosa, Ca frunzele - și apoi cu Petre Liciu. Renunță la Facultatea de Drept. În anul 1906 dă examenul de absolvire a Conservatorului cu Fedra. În primăvara aceluiași an, Maria acceptă, la îndemnul profesoarei sale, propunerea pe care i-o făcuse scriitorul Haralamb Lecca, ce fusese numit director la Teatrul Național din Iași, și semnează un contract pentru o stagiune la acel teatru începând de la 1 septembrie 1906. Din această cauză, se va mută și cu ultimul an de studii la Facultatea de litere din Iași. Pentru examenul de absolvire a pregătit și cu maestrul Nottara piesa Frații - în care dădea replica unor colegi ce-și treceau examenul - și piesa "Fântâna Blanduziei", care se juca pentru producția de absolvire a promoției 1906, de elevii din ultimii ani de la clasele celor doi profesori, împreună. Examenul l-a dat pe scena Teatrului Național București, unde pășea pentru prima dată. Alexandru Davila, ca director al Teatrului Național, era și președintele comisiei. El o remarcă pe Maria și vrea să-i ofere un contract, dar Haralamb Lecca nu este de acord să rezilieze contractul spre binele ei, pentru a căpăta siguranță și încredere.
La Iași, în primul an de carieră, înaintea premierei de debut " În lumea mare" de Dumas-fiul, a jucat pe Nerra din "Fântâna Blanduziei" , într-un spectacol festiv, organizat cu prilejul dezvelirii bustului lui Alecsandri, în fața Teatrului Național. În cele câteva luni ale stagiunii, din octombrie 1906 până în februarie 1907 a jucat urmatoarele roluri: Berta din "Victimele legii", Germaine din "Banii" a lui Octave Mirbeau, Clara Torini din "Jucătorii de cărți", de H. Lecca, Thomry din "Martira", de Jean Richepin, Heriette din "Două orfeline", "Vijelia", de Bernstein, și Nelly Rosier din "Stafia bărbatului" .În aprilie 1907, în cursul turneului cu Agatha Bârsescu a fost chemata la București pentru semnarea contractului cu Teatrul Național. A debutat pe scena Teatrului Național din București în seara de 29 septembrie 1907, la deschiderea stagiunii, cu rolul Vidrei din "Răzvan și Vidra" de Hasdeu. A jucat în 167 de piese dintre care în 45 a deținut roluri principale. A jucat alături de marii înaintași ca, Nottara, Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, Petre Liciu. A avut parteneri admirabili Aristide Demetriade, Nicolae Soreanu, Tony Bulandra. Rolurile au fost multe și variate, pe registre multiple, de la ingenue până la femei fatale, regine, personaje clasice, personaje de legendă, cochete și, "din când în când ... câte un om adevărat". Timp de trei decenii a fost profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică București. Din 1930 a fost aleasă președinta Sindicatului Artiștilor Dramatici și Lirici, a fost membră, ca reprezentantă a României, în Comitetul Internațional al Societății Universale de Teatru și societară de onoare a Teatrului Național București. Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actriței Maria Filotti i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”.Teatrul din Braila poarta numele Mariei Filotti din 1969 . Maria Filotti este mama scriitorului și producătorului Ion Filotti Cantacuzino și bunica actorului Șerban Cantacuzino. sursa : wikipedia

ILEANA CERNAT

Ileana Cernat a absolvit in 1965 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, Facultatea de Teatru, Secția Actorie, clasa prof. George Dem. Loghin și Dem Rădulescu. Din 1966 a fost actriță la Teatrul Odeon, In  perioada 1965-1966 a fost actriță la Teatrul de Stat Galați. Premii: Ileana Cernat a primit premiul pentru interpretare - pentru rolul Rosina în BĂRBIERUL DIN SEVILLA si premiul pentru interpretare- pentru rolul Dana în IARNA CÂND AU MURIT CANGURII. “De pe la 10 ani am stiut ca voi fi actrita si niciodata nu mi-am facut probleme ca o sa am vreo dificultate. Si acum cred ca tot actoria as alege”, spunea Ileana Cernat.

Teatrul Odeon

Yvette Longpre în Cumetrele de Michel Tremblay, regia Petre Bokor

Doctorița în Ora Linxului de Per Olov Enquist, regia Tudor Mărăscu

Lizabeth în Week-end de adio de W.D. Home și M.G. Sauvojan, regia Mihai Berechet

Cordelia în Regele Lear de W. Shakespeare, regia Mircea Marin

Rosina în Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, regia Dinu Cernescu

Ea în Anonimul veneţian de Giuseppe Berto, regia Dinu Cernescu

Evreica în Povestea unei iubiri de T. Rattigan

Marina în Pericle de W. Shakespeare, regia Dinu Cernescu

Fata din vis în Anunț la mica publicitate de Alexandru Sever, regia Geta Vlad

Cynthia în Totul în grădină de Edward Albee, regia Tudor Mărăscu

Fata în Goana de Paul Ioachim, regia Alexa Visarion

Regina în Regele Ioan de Friedrich Durenmatt, regia Letiția Popa

Regina în Paharul cu apă de Eugene Scribe, regia Costel Gheorghiu

Mona în Steaua fără nume de Mihail Sebastian, regia Geta Vlad

Actriţa în Copacii mor în picioare de A. Casona, regia Geta Vlad

Miţa în Liola de Luigi Pirandello, regia V. Al. Toscani

Fata în Casa care a fugit pe uşă de Petru Vintilă, regia Dinu Cernescu

Fata nebuna în Vassa Jeleznova de Maxim Gorki, regia Geta Vlad

Isabela în Măsură pentru măsură de W. Shakespeare, regia Dinu Cernescu

Checca-Branzuca în Gâlcevile din Chioggia de Carlo Goldoni, regia Dinu Cernescu

Femeia în Geamandura de Tudor Mușatescu, regia Geta Vlad

Mami în Comedia Zorilor de Mircea Ștefănescu, regia Gina Ionescu

Domnisoara Casewell în Cursa de șoareci de Agatha Christie, regia Geta Vlad

Trina în Comedie cu olteni de Gheorghe Vlad, regia Geta Vlad

Fata în Omul care a văzut moartea de Victor Eftimiu, regia Constantin Gheorghiu

Teatrul de Stat Galați

Floare de cactus de Barillet și Gredy, regia Ion Maximilian și G. Jora

Film și televiziune

PARTEA TA DE VINĂ, regia Mircea Mureșan
TOTUL E UN JOC de Paul Ioachim, regia Cornel Todea - spectacol de televiziune

Colaborări

DESCULȚ ÎN PARC de Neil Simon, regia Dinu Manolache (Teatrul de Comedie)
Emisiuni cu caracter creştin la Radio Vocea Evangheliei

Premii

Premiu pentru interpretare pentru rolul Rosina în BĂRBIERUL DIN SEVILLA
Premiu pentru interpretare pentru rolul Dana în IARNA CÂND AU MURIT CANGURII

sursa : www.teatrul-odeon.ro/oameni/actori/cernat.htm

MIHAI BERECHET

- Actor și regizor

- n.02/02/1927 - m. 09/10/1991

- "Comedia de modă veche" de Al. Arbuzov, "Îmblânzirea scorpiei", "Marele Soldat" de Dan Tărchilă, "Căruța cu paiațe" de Mircea Ștefănescu

- 1942-1946 - Liceul "Nicolae Bălcescu" Brăila

- 1946-1949 - Conservatorul Regal de Artă Dramatică din București - clasa Marioara Voiculescu

- 1946-1949 - Facultatea de Drept din București

- 1949-1953 - Facultatea de Regie de la Institutul de Teatru "I. L. Caragiale" din București

-  2 volume de memorii: "9 caiete albastre" (1983); "Alte caiete albastre" (2000)

- activitatea artistică: mai mult de 80 de roluri importante, peste 90 de piese puse în scenă - vezi "Cartea cu artiști : Teatrul Românesc Contemporan" de Mircea Ghițulescu, p. 505

- actor (din 1947) și regizor (din 1967) al Teatrului Național din București (până la încetarea din viață)

- călătorii de studii: Paris (1956, 1964), Copenhaga (1971), New York (1973)

-  Locul decesului: Vayance (Franța)

sursa : http://toread.bjbraila.ro

ION C. DAMIRA

Iluzia fericirii de Nicolai Evreinov
Premiera: marţi 15 octombrie 1929; direcţia de scenă: Aurel Ion Maican; scenografie: Theodor Kiriacoff; distribuţia: Miluţă Gheorghiu, Nicolae Şubă, Gheorghe Popovici, Ion C. Damira, Nicolae Stoicescu, Iancu Profir, Constantin Sava, Vasile Boldescu, Constantin Calmuschi, Constantin Ramadan, Nicolae Veniaş, Jenny Ionac-Argeşanu, Elena Bănuţiu-Bărbulescu, Constantin Vernescu-Vâlcea, Florica Bulgaru, Margareta Baciu, Eliza Colceag-Nicolau, Silvia Botez. 

Heidelbergul de altădată de Wilhelm Mayer-Förster Premiera: 9 noiembrie 1929; direcţia de scenă: Aurel Ion Maican; scenografie: Theodor Kiriacoff; distribuţia: Aurel Munteanu, Radu Demetrescu, Nicolae Meicu, Miron Popovici, Vasile Boldescu, Ion C. Damira, Constantin Sava, Bruno Braeschi, Constantin Protopopescu, Nicolae Şubă, Constantin Ramadan, Nicolae Veniaş, Jenny Ionac-Argeşeanu. Niţă, Nuţă şi Lăbuş de Sarina Cassvan şi Căciuliţa.

Potrivit noii legi conducerea teatrului urma să fie formată, pe lângă director, de un Consiliu de administraţie şi de Direcţia Regiilor Autonome. La Iaşi, din acest Consiliu au făcut parte: Mihail Sadoveanu, Iorgu Iordan, Demostene Botez, Al. O. Teodoreanu, actorii Aurel Ghiţescu şi I. C. Damira, primarul Iaşiului (Petre Bogdan) şi administratorul financiar al Iaşiului (Ion Florescu).

GEORGE TRESTIAN

Teatrul Nottara

Teatru de traditie construit pe Bd. Magheru de arhitectul Ciulei (tatal regizorului Liviu Ciulei) şi infiintat in 1947 ca Teatrul Armatei, Teatrul Nottara a fost condus de George Vraca, mare actor, interpret al rolurilor shakespeariene, apoi de dramaturgul Horia Lovinescu, sub directoratele celor doi impunindu–se cu un repertoriu solid din dramaturgia romaneasca (Alecsandri, Caragiale, Camil Petrescu, Mircea Ştefanescu, Tudor Muşatescu, Victor Eftimiu etc.) şi universala (Shakespeare, Molire, Ibsen, Cehov, Gorki, Dostoievski, Albee, ONeill, Pirandello, Garcia Lorca, G.B. Shaw, Kafka, Goldoni ş.a.), dar şi cu spectacole uşurele, comedioare sau piese bulevardiere destinate publicului larg. Dintre actorii de ieri ii amintim pe N. Baltateanu, George Calboreanu, Lilly Carandino, Lia Şahighian, Toma Dimitriu, Marcel Gingulescu, Jules Cazaban, Constantin Ramadan, George Trestian, Ninetta Gusti, Sandu Sticlaru, Gilda Marinescu, Anda Caropol, Melania Cirje, Marga Barbu. Dupa 90, publicul i–a putut aplauda pe Ştefan Iordache, George Constantin, Mircea Diaconu, Ion Dichiseanu, Alexandru Repan, Diana Lupescu, Margareta Pogonat, Lucia Mureşan, Ştefan Radof, Ştefan Sileanu, Emil Hossu, Petrica Popa, Dana Dogaru, Ioana Craciunescu, Horatiu Malaele, Dragoş Paslaru, Ruxandra Sireteanu, George Alexandru, Victoria Cociaş, Constantin Codrescu, Constantin Cotimanis, Catrinel Dumitrescu, Tania Filip, Alexandru Jitea, Ion Haiduc, Cerasela Iosifescu, Cristian Şofron, Valentin Teodosiu ş.a.sursa : www.vacantesicalatorii.ro

Alexandru Ionescu Ghibericon

D’ale carnavalului s-a transmis pe posturile Bucureşti 1 şi Craiova, în ziua (28 decembrie 1951) şi la ora anunţate. În distribuţie: Grigore Vasiliu-Birlic, Niky Atanasiu, Radu Beligan, Marcel Anghelescu, Alexandru Ghibericon, Ionescu Horaţiu, Cella Dima, Carmen Stănescu, Zizi Petrescu ş.a. Regia artistică: Sică Alexandrescu. În raportul de emisie, Raport critic al programelor, cum se numea atunci, citim că piesa s-a difuzat după Radiojurnalul de la ora 22,00, care a durat 19 minute, fiind descris astfel: „Conţinut bogat, înlănţuirea problemelor, justă. De remarcat că se dă o mare importanţă ştirilor culturale, ca de obicei. Ştiri sportive, foarte diferite. Redactare corectă. Crainicii Florescu, Cosac citesc bine frazat, fluent, corect. Sfârşitul, 22,19.” sursa :http://costintuchila.wordpress.com/tag/alexandru-ghibericon/

MIRCEA I. MANOLESCU

A fost, inainte si mai presus de toate, avocat. A profesat avocatura incepand din 10 noiembrie 1928, la cateva luni dupa luarea licentei in drept, si pana cand s-a stins din viata, la 24 martie 1983. A debutat ca avocat la Braila, dar s-a transferat in scurt timp la Bucuresti, fiind unul dintre maestrii Baroului Ilfov, iar apoi ai Colegiului din Bucuresti. A avut o vocatie iesita din comun pentru avocatura, pe care a practicat-o cu stralucire, pasiune si daruire si, ceea ce este mai rar intr-o profesie atît de absorbanta ca aceasta, teoretizandu-i „statutul“, studiindu-i, in scrierile, prelegerile si conferintele sale, arta pe care se intemeiaza. Acestei arte, pe care a situat-o alaturi de arta legiuitorului, a judecatorului, a notarului si a administratorului, i-a dedicat un ciclu de prelegeri intitulat tocmai Arta avocatului, precum si capitole importante din alte doua lucrari: Teoria si practica dreptului si Stiinta dreptului si artele juridice. Vocatia pentru avocatura i-a fost recunoscuta, admirativ, dintru inceput de mari maestri ai barei romanesti interbelice, ca H. Aznavorian si I. Vasilescu-Valjan. „Am cunoscut debuturile lui profesionale, – marturiseste H. Aznavorian intr-un articol publicat in Informatorul juridic din 1 februarie 1947 – a pledat alaturi de mine, la inceputul carierei sale de avocat, un proces extrem de delicat. Din materia conflictelor de drept interprovincial. Nu stiam ce sa admir mai mult la acest tanar debutant: metoda de distribuire a materiei de pledat, preciziunea vocabularului juridic sau eruditia informatiilor de drept international.“  sursa : http://www.humanitas.ro/mircea-i-manolescu

---

MOŞ CORBU' PROFESOR LA "BĂLCESCU" BRĂILA

Profesor si animator al miscarii sportive brailene, Radu S. Corbu (1864 - 1941) a facut studii de gimnastica in strainatate (Viena, Breslau). A functionat apoi ca profesor de gimnastica la primul liceu real din oras, Liceul "Nicolae Balcescu" din Braila, intre anii 1887-1929. A fost, in repetate randuri, secretar al liceului si subdirector (1923 - 932) chiar daca s-a pensionat in 1929.  Este pionier al invatamantului sportiv organizat pe baze stiintifice in Romania. Din insarcinarea lui Spiru Haret, ministrul instructiunii publice din acea vreme (1897-1899) si cel mai mare reformator al invatamantului romanesc, profesorul Corbu a condus o comisie care a adoptat si redactat primul regulament al sportului nostru national, jocul de oina, regulament ce se mentine, in linii mari, pana astazi. A fost membru fondator si conducator al Societatii Profesorilor de Educatie Fizica si Sport (1905) si a contribuit la realizarea Parcului "Monument", parc amenajat impreuna cu elevii Liceului "Nicolae Balcescu" si inaugurat pe 31 iunie 1921. Radu S. Corbu a imprimat brailenilor o netarmurita dragoste pentru sporturi. Astfel, pe 23 iunie 1929, cu ocazia pensionarii, intregul oras l-a sarbatorit pentru cei 46 de ani de munca constiincioasa si neobosita pe taramul educatiei fizice. Conceptele sale teoretice si pedagogice cu privire la gimnastica si, mai ales, la oina sunt cuprinse in lucrari publicate in revista "Gimnasticul roman". in 1899 a participat, ca mesager al gimnasticii romanesti, la Congresul International de la Breslau. A primit mai multe distinctii, printre care: "Coroana Romaniei" in grad de cavaler, "Medalia Jubiliara Carol I" si "Rasplata muncii", clasa I si a II-a. Am auzit pentru prima oara de "Mos" Corbu prin anul 1958, cand aveam cinci ani. Se vorbea despre el la noi in casa. Vorbea bunica, mama mea si fratii ei care facusera educatia fizica cu el la Liceul "Nicolae Balcescu", prin perioada 1917-1927. Din discutiile lor am retinut ca "Mos Corbu" era un barbat inalt, robust, cu barba lunga, preoteasca, iar din "recuzita" proprie nu lipseau gambeta si bastonul pe care nu se sfia sa-l mai foloseasca pentru a-i tempera pe elevii nedisciplinati.  Un timp locuise si pe strada noastra, pe Stefan cel Mare; casa mai este si astazi, la numarul 275. A avut patru copii, trei baieti si o fata. Unul dintre baieti a murit pe front, in primul razboi mondial si ca urmare a acestui fapt sotia i s-a imbolnavit si nu si-a mai revenit pana la sfarsitul vietii. Chiar dupa iesirea la pensie, in 1929, profesorul Corbu a continuat sa mearga la liceu pana cand bastonul nu a mai reusit sa-l conduca la scoala pe care si prin munca sa a facut-o cunoscuta in intreaga tara. De altfel, in istoria sportului romanesc echipa Liceului "Nicolae Balcescu" ramane ca fiind prima campioana nationala la oina. Au urmat alte 10 titluri obtinute intre anii 1898-1929.  La amurgul vietii, de prin 1939-1940, neputincios si suferind, Radu S. Corbu a fost internat de copii sai intr-un camin de batrani din Bucuresti pentru a putea fi ingrijit mai cu atentie. In 1941 a trecut in nefiinta. Cu regret spun ca nu am insa stiinta daca a fost inmormantat la Braila sau la Bucuresti. Incursiunile facute de mine in arhiva liceului a facut posibila cunoasterea amanuntita a activitatii acestui corifeu al educatiei fizice si sportului romanesc. Am descoperit astfel ca "cetificatul de nastere" al sportului nostru national, jocul de oina, se afla la noi, la Braila, sub forma primului regulament oficial. De ce este primul si de ce este oficial? Pentru ca, desi mai fusesera editate si altele mai inainte, cu reguli proprii ale unor anumiti profesori, acesta a fost primul stabilit la nivel national, dupa ce toti ceilalti au acceptat propunerile profesorului Corbu.  In arhiva Liceului "N. Balcescu" exista manuscrisul original, scris de mana lui, ordonat, impecabil caligrafiat, cu desene explicite, precum si doua editii (una in 1898 si alta in 1899) tiparite la Tipo-Lit. "Moderna" Max Frankel, Calea Regala, 25 (strada "M. Eminescu" de astazi). Tot din documentele arhivei am dedus ca Radu S. Corbu era o personalitate nationala. La acea vreme ministrul Spiru Hatret i-a acordat o atentie, o consideratie si o incredere deosebita, fiind unul dintre cei cooptati in echipa sa de "reformatori? ai invatamantului romanesc din secolul al XIX-lea.  Cum personalitatea lui "Mos Corbu" depasea cu mult statutul de dascal dedicat sportului scolar brailean, am propus Consiliului de Administratie al liceului nostru ca noua sala de sport, construita in curtea scolii, sa poarte numele sau. Acest lucru s-a infaptuit in data de 14 septembrie 2009, cu ocazia deschiderii anului scolar. Placa memoriala dezvelita atunci pastreaza vie amintirea acestui mare promotor al miscarii noastre sportive nationale.

Prof. TRAIAN-OVIDIU PINTILIESCUColegiul National "Nicolae Balcescu", BrailaMaterial preluat din publicatia Sportul Brailean , realizata in luna decembrie 2010 de catre Directia Judeteana de Sport si Tineret Braila